sinuzită s.f. - inflamaţie a sinusurilor feţei.
O sinuzită atinge un sinus izolat sau ansamblul sinusurilor. Inflamaţia poate fi acută sau cronică.
Sinuzita acută este o inflamaţie a sinusurilor feţei cauzată fie de propagarea unei infecţii de la nivelul foselor nazale, fie, în cazul unui sinus maxilar, a unei infecţii a rădăcinii unui dinte de pe maxilarul superior. Semnele sunt adesea unilaterale şi constau într-o rinoree (scurgere nazală) purulentă care poate fi posterioară şi poate trece în faringe fără să se exteriorizeze, într-o alterare a stării generale cu oboseală şi febră în jur de 38,5°C şi într-o durere locală a feţei. Sinuzita maxilară este dureroasă dedesubtul ochiului, sinuzita frontală deaspra ochiului, sfenoidita (sinuzita sfenoidală), în spatele ochiului. Etmoidita (sinuzita etmoidului), frecventă mai ales la copil, se caracterizează printr-o umflătură, o înroşire şi o durere a unghiului intern al ochiului. Sinuzitele pot să se complice printr-o acumulare de puroi prin blocarea scurgerii (sinuzită zisă blocată, orificiul fiind astupat de secreţii şi de inflamaţia mucoasei), printr-o extindere a infecţiei la ochi sau printr-o meningită, care impune un tratament de urgenţă.
Sinuzita cronică este o inflamaţie a sinusurilor feţei care durează mai mult de trei luni. Sinuzitele cronice pot fi unilaterale (ele sunt atunci legate adesea de o infecţie dentară, uneori de o malformaţie a cornetelor sau a septului nazal) sau bilaterale; în acest caz, originea nu este cunoscută şi poate rezulta dintr-o boală difuză a mucoasei care tapetează fosele nazale. Bolnavul se plânge, în general, de o rinoree (scurgere nazală) mai mult sau mai puţin purulentă, de o senzaţie de obstrucţie nazală şi de tuse cronică în timpul nopţii.