necroză s.f. - mortificare a celulelor şi ţesuturilor
Moarte a unei celule sau a unui ţesut organic, prezentând diferite cauze.
Necroza ischemică, zisă de coagulare, este caracterizată printr-o oprire a circulaţiei sangvine şi se observă în cursul infarctelor şi arsurilor.
Necroza cazeoasă, caracteristică tuberculozei, formează o materie grunjoasă, albă sau cenuşie.
Necroza de lichefiere, caracteristică infecţiilor, se traduce prin formare de puroi.
Necroza fibrinoidă este vizibilă în pereţii vaselor în cursul bolilor ca lupusul eritematos diseminat şi periarterita nodoasă.