hepatită s.f. - inflamaţie acută sau cronică a ficatului.
Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxică a ficatului care constă în distrugerea celulelor hepatice. Există mai multe forme ale bolii ca: Hepatită A, Hepatită B, Hepatită C, Hepatită D, Hepatită E, Hepatită F, Hepatită G. Indiferent de agentul cauzal, boala se manifestă la început prin simptome nespecifice, uneori febră ușoară, lipsa apetitului, emeză (grețuri, vomă ), scăderea randamentului fizic și psihic, dureri abdominale. Urina devine de culoare închisă, fecalele de culoare deschisă și apar forme icterice. Boala produce de regulă în final ciroză, sau cancer de ficat.
Hepatita A (numită și boala mâinilor murdare) este o boală infecțioasă acută a ficatului cauzată de virusul hepatita A . Multe dintre cazuri nu au simptome sau au puține simptome mai ales la tineri. Durata dintre infecție și simptome, la persoanele care prezintă simptome, este între două și șase săptămâni. Atunci când se prezintă simptome, acestea de obicei se prezintă timp de 8 săptămâni și pot include: grețuri, vomă, diaree, piele gălbuie, febră și dureri abdominale. În jur de 10–15% dintre pacienți au simptome din nou pe o durată de șase luni după infecția inițială. Insuficiența hepatică acută se întâmplă foarte rar, fiind găsită mai des în bătrâni. Acest virus se transmite cel mai des prin calea fecal-orală (prin mâncare sau apă infectate, sau direct de la un purtător.
Hepatita B este o boală de natură infecțioasă, agentul patogen fiind virusul hepatitei B (HBV). Virusul este de tip ADN (adenovirus), iar boala mai este cunoscută și sub denumirea de hepatită serică. Transmiterea hepatitei B se face prin expunerea la sânge sau secreții infectate, cum ar fi sperma sau secrețiile vaginale. Hepatita B nu se poate transmite prin contact zilnic cum ar fi strângerea de mână, folosirea acelorași tacâmuri sau pahare, sărut, îmbrățișare, tușit sau strănut. Boala acută cauzeză inflamarea ficatului, voma, urină de culoarea cafenie închisă, diaree, icter și mai rar, decesul. Hepatita B cronică poate eventual cauza ciroză și cancer la ficat, care are o rată mică de răspuns chimoterapiei. Prevenirea infecției se face prin vaccinare. Deși replicarea virusului se face în ficat, virusul se răspândește în sânge, unde proteinele specifice virusului și anticorpii specifici se detectează la persoanele bolnave. Aceste proteine și anticorpi sunt căutați în testele de sânge pentru a diagnostica infecția.
Hepatita C este o boală infecțioasă ce afectează în principal ficatul. Infecția cu Virusul hepatitei C (VHC) cauzează această boală. Adeseori hepatita C nu se manifestă prin simptome, dar o infecție cronică poate afecta ficatul iar după o perioadă mai îndelungată poate duce la ciroză sau cancer hepatic. În unele cazuri, persoanele cu ciroză suferă și de insuficiență renală, cancer hepatic. O complicație frecventă a cirozei este hipertensiunea portală, care la rândul ei provoacă anastomeze care permit sângelui să evite trecerea prin ficat; acest lucru producând vene varicoase la nivelul esofagului și stomacului, ce pot duce la sângerări până la deces.
Hepatita C se transmite la oameni mai ales prin contact direct cu sângele infectat prin administrarea de injecții intravenoase, folosirea echipamentului medical nesteril și transfuzii de sânge sau, posibil, relațiile sexuale neprotejate cu persoane infectate.
Hepatita D sau Hepatita Delta este o boală acută infecțioasă sau cronică a ficatului cauzată de un virus de tip RNA. Acest virus hepatic este de fapt un parazit care nu poate să crească decât în asociere cu virusul hepatic B. Virusul delta poate să infecteze ficatul unei persoane concomitent cu infectarea cu virusul hepatitei B. Mai exact persoana va fi infectată de la început, direct cu virus B plus delta, fiind o formă mai agresivă decat celelalte forme de hepatită. Acest lucru este denumit de către medici coinfecție.
Hepatita E este o boală infecțioasă a ficatului, apărută în urma infectării cu virusul hepatic E. Boala se prezintă doar sub formă acută. Forme cronice de hepatită E nu au fost încă înregistrate în practica medicală. Boala prezintă evoluția autolimitată și nu necesită tratament medicamentos cu antivirale. În rândul bolnavilor cu multiple patologii cronice și în rândul femeilor însărcinate au fost înregistrate forme fulminante de hepatita E. Virusul hepatic E poate fi transmis pe cale orală prin intermediul apei contaminate și pe cale fecală.
Hepatita F: studiile stiintifice au confirmat faptul ca hepatita F nu a fost inca identificată in mod corespunzator si, prin urmare, acest tip de hepatita este inca in cercetari.
Hepatita G este o boală infecţioasă acută sau cronică ce aparţine grupului infecţiilor sanguine şi antroponozelor ce aparţine familiei flaviviridae. Practic avem de a face cu o intoxicaţie generală moderată, dereglări ale sistemului digestiv, mai ales ale funcţiilor ficatului şi poate afecta şi alte organe. Adesea este însoţită de icter.
Este adesea diagnosticată la pacienții cu hepatită B, hepatită C sau HIV. Cea mai uşoară cale de transmitere este prin intermediul transfuziilor de sânge, a contactelor sexuale neprotejate sau de la o mamă infectată la copilul ei la naştere.