disfagie s.f. - dificultate la înghiţit
Tulburare a deglutiţiei legată de dificultatea trecerii alimentelor din gură spre stomac. Disfagiile pot fi de origine otorinolaringologică, digestivă sau neurologică. Primele sunt, în principal, consecinţa infecţiilor faringeene ( angină , faringită), tumorilor benigne şi maligne ale faringelui, cancerului de esofag, refluxului gastroesofagian şi acalaziei ( pierderea coordonării mişcărilor tubului digestiv). O disfagie de origine neurologică poate fi observată în cursul sindromului pseudobulbar. Acest sindrom, care asociază tulburări ale deglutiţiei, ale vorbirii şi ale mobilităţii feţei, este, în general, de origine vasculară. Disfagii de origine neurologică pot, de asemenea, să fie provocate de o miastenie, o difterie, un botulism, o poliomielită anterioară acută şi o poliradiculonevrită.